„Plătesc săptămâna viitoare.”
„Mai am nevoie de câteva zile.”
„Aștept o încasare și achit imediat.”
Astfel de promisiuni sunt frecvente în relațiile comerciale. Uneori sunt respectate. Alteori, fiecare termen nou înseamnă doar încă o amânare.
Dacă debitorul solicită timp suplimentar, este util ca promisiunea de plată să nu rămână doar la nivelul unei conversații telefonice. Confirmarea în scris a datoriei, a sumei și a termenului de plată poate deveni importantă dacă plata nu este efectuată.
Un e-mail în care debitorul confirmă suma datorată, un angajament de plată sau o solicitare scrisă pentru acordarea unui nou termen constituie dovezi de recunoaștere a datoriei. Contează însă conținutul concret al mesajului: trebuie să rezulte ce obligație este recunoscută și dacă debitorul contestă vreo parte din suma solicitată.
Recunoașterea datoriei poate avea și un efect asupra prescripției. Dacă intervine înainte de împlinirea termenului și sunt îndeplinite condițiile legale, aceasta poate întrerupe cursul prescripției. În acest caz, timpul scurs anterior nu se mai ia în calcul și începe să curgă un nou termen.
O plată parțială poate fi, de asemenea, relevantă. De exemplu, dacă debitorul datorează 50.000 lei și achită 10.000 lei cu titlu de plată parțială a acelei datorii, plata poate susține recunoașterea obligației. Întinderea recunoașterii trebuie analizată în raport cu explicația plății, corespondența dintre părți și eventualele obiecții privind diferența rămasă.
Înainte de a accepta o nouă amânare, clarifică în scris suma rămasă de plată și data până la care debitorul se angajează să o achite. Păstrează mesajele și documentele aferente și verifică termenul de prescripție, mai ales dacă datoria este veche.
Acordarea unui termen suplimentar poate fi o opțiune, dar ar trebui să se bazeze pe un angajament clar și documentat, nu doar pe o nouă promisiune.